miercuri, 12 martie 2008

Ziarul - "Vesperalii" 14.03.2007

In camera, cu tigara aprinsa intre degete, cu privirea in afara peretilor, in afara mea. Iubesc imperceptibil, de departe par transparenta si ma amestec cu fumul. Miros trist a rece si a umezeala. Aici aproape ca sunt singura. Ucid tigara cu blandete, apasand-o usor de marginea ferestrei. O las deschisa, sa se risipeasca mirosul inecacios de tabac. Ma gatuie ceva. Ma asez pe pat sa se faca liniste. Imi pare rau sa o recunosc, insa uite ca astept. Astept un nedefinit.

Astazi mi s-a spus ca totul este continuu in natura, si ca tot ceea ce pare brusc e doar prea rapid ca sa putem percepe fluiditatea procesului.

Lumina incerta se profileaza cu umbre subtiri pe perete. O sting dintr-o nevoie ciudata de certitudine. La noapte am sa stau in tacere si am sa fumez in pat, cu geamul deschis si cu usa inchisa indiscretilor. Am sa scrumez incet pe suflet. Vreau sa ma privesc putin de deasupra. Vreau sa imi vad ochii. Inainte sa ingrop totul in cenusa, vreau sa vad ce culoare au ochii mei.

Mi se pare ca peretii se apropie, uneori. Ma trezesc tipand si imi dau seama ca a fost doar un vis. Imi sperii fantasmele si ele se ascund inapoi in perete. Nu raspunde nimeni in noapte, pentru ca strigatul acela era si el doar in vis. De pe gura mea nu s-a desprins niciun sunet. Toata spaima se aduna in gat si imi blocheaza respiratia, imi circula prin sistemul nervos si provoaca spasme in degete, ma doare pieptul.


Cred ca esti cu adevarat pierdut atunci cand admiti ca nu stii unde te afli. Din fericire, eu nici nu ma intreb.

Niciun comentariu: