Cand ai sa citesti aceste randuri, gandeste-te intai ca au fost intai scrise de ceva, definit de forma umana, de spirit si de intelect. In fine, au fost scrise de un om ca tine, cu ganduri mai mult sau mai putin clare. Imagineaza-ti ca am un chip, daca nu il cunosti deja, un corp la fel de real ca al tau, incearca sa imi auzi vocea citindu-ti randurile acestea. NU SUNT O NOTIUNE ABSTRACTA REDUSA LA NISTE CUVINTE PE ECRANUL MONITORULUI TAU. Exist, percep, creez.
Prin fereasta ploua cu negru. Se scurg dare de lumina pe strada, apoi se lasa tacere. Noaptea asta ameninta sa dureze zile intregi ( o noapte care sa dureze zile ? ) si sa nu se mai sfarseasca niciodata. Ma astept ca maine dimineata soarele sa rasara putin de dupa un deal pentru ca mai apoi sa se ascunda dupa linia curba ce desparte cerul de pamant, spunandu-si ca nu mai are rost sa se oboseasca sa vada aceleasi lucruri din nou si din nou... la nesfarsit. Ma intreb, daca am putea trai vesnic, cati dintre noi ar recurge la sinucidere.
Maine dimineata ai sa te trezesti cu raze in par - fie cand o fi acest "maine", notiunea de "maine" ameninta mereu sa schimbe tot. Nu, nu iti promit nimic. Insa daca vrei, maine poate fi cu totul diferit. Maine poti fi chiar un om diferit. Poti inceta sa mai fii "tu" de astazi si sa fii un alt "tu", cu aceeasi rezonanta, dar cu o alta aroma la rostire. Iti promit ca maine, daca te vei uita mult la o culoare oarecare, sa spunem verde, nu vei mai gasi deosebirea dintre verde si albastru. Insa trebuie sa te uiti atent. Chiar, spune-mi, care este diferenta ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu