miercuri, 12 martie 2008

Ziarul - "Articol despre Zambet" 11.02.2007

As vrea sa incep aceasta scrisoare la persoana a doua. Nu pot, pentru ca nu am nimic sa iti comunic. Astazi am ajuns la concluzia ca viata este frumoasa. Ca totul este frumos. Si spunand-o, mi-a fost teama ca voi atinge scopul existentei mele, si ca aceasta nu va mai avea rost.
Deschide-ti ochii in jur. Lasa lumea sa te surprinda. E un Univers intreg care se deschide pentru ca tu sa il vezi. Trebuie doar sa te astepti sa il vezi acolo, pentru ca el sa fie.
Mi s-a spus ca daca zambesti, primesti acest raspuns de la tot ceea ce este in jur. Incerci sa imi spui ca gresesc ? Pentru ca acolo, dincolo de ecran, cred ca zambesti si tu putin.
Nu exista nicio filosofie in zambet, si uneori, nicio motivatie. Cred ca cei mai intelepti oameni din viata mea m-au primit mereu cu un zambet si am putut sa le raspund la fel. Un zambet, o privire lunga in ochi, un zambet nou, mai puternic, si tacere.
Inteleg, in sfarsit, inteleg.
Imaterialul de care ai nevoie vine prin tine insuti si prin altii. Nu vine cand il ceri, pentru ca nu esti capabil sa il vezi. Vine atunci cand esti pregatit sa il primesti, vine atunci cand il astepti fara sa il doresti. Si vine de la oamenii care nu credeai ca iti vor oferi asta.
Invat mereu, alaturi de tine, sa iau atat cat este nevoie, si apoi sa dau drumul. Invat sa iti multumesc pentru ca stii cat am nevoie, si stii si cand.
Pentru toate momentele cand Universul meu intim s-a lovit de al tau, si pentru toate momentele cand nu a contat ce culoare are rosul, pentru tot ceea ce am reusit sa percep altfel si sa scot din limitari si din tipare, pentru toate clipele cand ai oferit neasteptate daruri sufletesti.
Golurile mele s-au umplut.

Niciun comentariu: