Am auzit ca teoretic, din cauza structurii moleculare a intregului Univers, nu atingem cu adevarat nimic, niciodata, atomii nostrii se resping. Imagineaza-ti ca atunci cand tii de mana pe cineva nu se atinge pielea ta de pielea persoanei respective, ca atunci cand pasesti, nu atingi pamantul, ca nici macar atunci cand faci dragoste nu atingi cu adevarat pe nimeni. Si atunci iti ramane se atingi la alt nivel decat material. Sa simti cu partea aia nelocalizata din tine, cu emotionalul. Cand inchizi usi devii amortit la lume.
Intalnesc mereu oameni cu "usile inchise". Nu stiu daca e un nou trend, sau daca exista prea multi oameni lasi si raniti pe lumea asta. Totusi o usa inchisa e un handicap, e o granita. O limitare impusa si acceptata.
Orasul are un aer de descompus, ca atunci cand arunci apa peste o plansa in tus. Copacii se dizolva si se scurg sub ploaie. Poate ca este doar o reflexie a sufletului meu. Totusi, oglinda asta nu reflecta des marea. Poate ca sufletul meu este un oras, populat de toti cei pe care i-am cunoscut si fata de care am manifestat sentimente. Si toate anotimpurile care cad peste oamenii acestia sunt generate tot de ei.
Ploua rece, si as vrea o pereche de manusi si o umbrela buna, sa ma plimb aiurea. Oras pustiu, devenit lacustru peste noapte, cu blocurile lui inalte reflectate toate in suprafata neteda a apei si in asfaltul ud. Un oras dublu, real si distorsiune de perceptie lipite una de cealalta prin granita realului. Granite care sa uneasca in loc sa desparta. Pe perete, un stencil mare "Intrati in casa, Dumnezeu se plimba.". Ma miram zilele trecute cum de pot fi iubita atat de simplu de unii oameni. Acum tin in maini foi ude. Nu stiu daca sunt albe pentru ca nu s-a scris pe ele sau daca s-au sters de ploaie. Oricum, cerneala se imprastie pe ele in toate directiile, se ramifica si se estompeaza. Un fel de palimpsest modern, scrii povesti pe-aceeasi foaie si o speli in ploaie ca sa o iei de la capat cu sufletul curat. Dar foaia ramane botita si te incurca la scris. In plus, uneori ploua cam mult.
Uite, te trag dupa mine inauntru si inchid usa lumii. Acum poti sa ma tii in brate ?
Redactia asteapta scrisorile cititorului in continuare.
Melodie atasata : Rebel Monk - Alura ema
Povestea ei e lunga, desi condensata incape in cateva sapatamani. E o melodie sincera. Careia ii raspund mii de cuvinte scrise.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu