"Stii ca nu e nimic in lumea asta care sa ne opreasca sa fim fericiti decat noi insine? Avem toate motivele sa fim fericiti. Toate. Nu stim sa apreciem. Nu facem decat sa fim nemultumiti prin simplul fapt ca vrem mai mult."
Uite, vezi, eu nu reusisem sa imi formulez asta atat de simplu astazi. Trebuia sa mi-o spui tu. Asta a fost mereu greseala mea. Cel mai frumos este sa iesi din ceva atunci cand atinge apogeul. Inainte sa intre in declin. Sa stii sa pasesti afara, sa eviti sa transformi partea frumoasa intr-o amintire aproape neverosimila. Azi dimineata am plecat tanjind dupa mai mult somn, insa a meritat fiecare secunda de trezie, pentru ca unele clipe sunt frumoase si atat. Nu e nevoie sa le repeti si sa le banalizezi. Nu e nevoie sa le prelungesti. E suficient sa te marcheze o data puternic ca sa ti le poti aminti la nesfarsit mult mai detaliate si mai acute decat daca s-ar fi repetat. Tocmai pentru ca au fost unice. Si dimineata am gasit in mine puterea de a nu cere mai mult. Mereu dimineata am credinta ca nu trebuie sa ma agat de nimic, niciodata. Am certitudinea si seninatatea de a putea da drumul lucrurilor care mi-au placut atunci cand se cer eliberate.
Si zambesc acum, datorita tie si pentru tine, pentru ca ai spus ceea ce ai spus asa, ca si cand ar fi fost o remarca de facut pe fuga. Ai spus ce, si cand trebuia ca sa ajunga in sufletul meu. Si admiratia este reciproca de ceva vreme.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu