Ma gandeam azi la toate razboaiele pe care le-am purtat pana acum. Nu a existat niciunul pierdut, ci doar cateva care asteapta represalii sau la care am renuntat. Fiecare lupta pe care am dus-o, fiecare aliat, fiecare oponent, nu au facut decat sa contureze harta a ceea ce inseamna "Eu". E un tinut ciudat, asta pe care l-am conturat pas cu pas, batalie cu batalie. Si fiecare front nou inseamna un potential de expansiune, o tentativa de cunoastere. Toate gesturile mele sunt asadar egoiste pentru ca au in centrul lor aceasta pofta de a creste. Fiecare granita pe care o am este un front, activ sau nu, o limita pe care doresc sa o imping sau sa o desfiintez. Cu cat ai un spatiu mai mare, cu atat perimetrul creste, si cu atat ai mai multe fronturi de infrant. Cred ca am decis candva ca sunt putin obosita, probabil de aici tentativa ciudata de a pastra pace cu ceea ce se afla in afara lui "Eu". Fiecare lupta este un act de egoism.
Cat despre Univers, atat cat l-am descoperit eu, deocamdata, nu este o imagine alb-negru. Nu numai ca nu are valori absolute si contrarii, insa are atatea variabile si culori incat nu ii poti pune elementele in pozitii diametral opuse. Si este o dovada de autolimitare sa nu le privesti pe cat mai multe dintre ele, incercand sa le observi pe toate.
Umanitatea are probleme de perceptie. Individul, cand focalizeaza pe un anumit element, le ignora pe toate celelalte, impingandu-le la marginile perceptiei. Toate emotiile dominante sunt focalizari exclusive asupra anumitor elemente. Mie imi place sa ma joc cu atentia altora.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu