miercuri, 12 martie 2008

Ziarul - "Despre" 15.02.2007

"... Insa are ceva radacini in niste mituri ( care au venit ca o explicatie; ceea ce a ajuns sa se intample, dialogurile astea, au existat inainte sa mi le pot explica ). Ma rog, ia-o ca pe un concept, nu ca pe ceva ce iti povesteste o persoana oarecare. Cunosti mitul Luceafarului, nu ?
Sa zicem ca ar exista ceva care cuprinde tot, este tot, cunoaste tot, face parte din tot, si care poate fi comparat cu divinitatea, sa zicem. Ai o entitate care cuprinde materialul si etericul. Practic, faci parte din ea fara sa iti dai seama, nu ai cum sa fii in afara ei. Ai acces la tot ceea ce are ea acces, atat timp cat esti atent, si "asculti" ceea ce "aude" ea. E un fel de simt care nu are organ specific. "Simti" si atat. Practic, ai acces la cunostinte Universale, daca esti capabil sa le vezi.
Asta ar fi o prima idee.
Eu nu asociez aceasta entitate cu divinul. Ca sa fie clar, nu vorbesc despre Religie aici. Teoretic, stiind totul despre tine si despre ceea ce te inconjoara, aceasta entitate intelege intregul mecanism al firii tale. Iti intelege individualitatea, chiar daca pentru "ea" a fi individual inseamna a fi limitat. Pentru ca daca esti "tot", esti si bine si rau deodata. Nu esti in niciun fel anume. Materialul tau te impiedica sa iubesti ceva ce nu este palpabil, ce nu poti atesta cu simturile tale ca este real, ceva ce nu poti afirma cu siguranta ca exista pentru ca nu ai "vazut". Nu poti iubi la nivel erotic ceva ce are alt trup, de alta natura decat al tau. Cum sa iubesti erotic ceva ce nu are trup deloc ( si aici e discutabil, pentru ca are toate formele deodata ). Prin dragoste erotica nu inteleg act sexual, ci ideea de dragoste intre doua persoane de sex opus, cu toate trairile de pana la concretizarea fizica."
( fragment de conversatie despre "discutiile" din ultimele "editii" ale "Ziarului" )
Revenim la mitul Luceafarului. Nu este vorba despre "omul superior" ci despre o entitate care poate fi comparata cu umanul, dar care ia toate formele umanului si nu numai.
Acele discutii nu sunt cu o fiinta reala - nu in forma concreta si palpabila.
Nu doream sa ramana nelamurit acest aspect. In plus, promisesem niste explicatii si o poveste.
Povestea incepe acum mult timp, cand ma jucam insotita de aceasta "entitate" pe care o asociam unui personaj de desene animate. In decursul timpului a luat multe forme, si a stiut. A stiut tot, mereu. M-am gandit de multe ori ca este o reflexie a mea, ca sunt raspunsuri oferite de stratul calm si atotcunoscator al constiintei mele. Daca doriti, formulati totul asa. Eu nu am sa contrazic nimic.

Niciun comentariu: