Mintea omului seamana cu apa. Are o linie fina de separatie intre ea si mediul exterior; uneori ideile sunt refractate ( li se schimba directia, insa patrund pana in profunzimile constiintei ), alteori sunt reflectate ( respinse catre exterior ). Cert este ca realitatea nu ne apare niciodata la fel tuturor, ci in functie de "densitatea" mintilor noastre, si niciodata realitatea nu este cu adevarat "reala" pentru ca o privim de undeva de sub stratul de "apa" si o vedem deformata. Poate ca asta mi se intampla si mie acum, vad o realitate distorsionata si aceasta imagine mi se datoreaza, intrucat privesc cat mai adanc din constiinta mea si grosimea stratului care ma desparte de suprafata este mai mare.
Superficialitatea ofera avantajul sigurantei in propriul "eu". Cu toate acestea lucrurile cele mai spectaculoase se afla pe nisipul rezidual al constiintei noastre.Tot spectacolul se desfasoara acolo unde lumina de afara nici nu patrunde, unde realitatea nu mai exista.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu