Miroase a primavara in orasul acesta. In fond, toamna nu e tot o primavara intoarsa ? Un anotimp intors pe dos, un contrast. Totul porneste invers, timpul se scurge anapoda, revenim la origini trecand prin forme mai vechi ale lui "eu". Respiram parfumul acesta an de an, si totusi... anul acesta nu mai vine toamna. Am asteptat-o in frunze, in umezeala pamantului, in mirosul de ciuperci din padure, in aer, in lumina, in soare. Dar intarzie. Si eu ma plimb pe strazi, cu teama de iarna care a trecut, nu de cea care vine, pentru ca imi miroase a primavara.
As vrea sa discut si despre Bucuresti, insa mi-e teama ca voi da o amploare disproportionata fata de realitate sederii mele acolo in vara aceasta. Privesc lumea la fel, doar cu mici accese de panica atunci cand lucruri care mi se pareau atat de obisnuite incat nu le mai dadeam importanta, acum imi par doar vag familiare. Toamna e anotimpul meu preferat... Are un parfum anume care imi inspira incredere. Si totusi anul acesta toamna pare putin straina. Vine cu un amestec de vechi si de nou care ameteste simturile. E aceeasi scurgere monotona, cu aceleasi coordonate majore, si totusi sunt mult diferite. Contraste puternice si sunete de instrumente dezacordate, si totusi astept simfonia, care va trece cu siguranta prin sufletul tau si va ajunge in al meu cu tonuri blande de ploaie si de vant, cu umbrele prea mici pentru doua persoane, cu plimbari imaginare pe strazi si cu amintiri de saruturi pana la o noua intalnire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu