- Si totusi, de ce nu devii uman ?
- Te-ar ajuta sa fiu uman ?
- Mi-ar placea sa te pot vedea si atinge cand iti vorbesc. Poate ca ar fi mai simplu.
( aici probabil ca ai zambit, s-a simtit ca un suras, cel putin )
- Daca as fi om, m-ai limita pentru bunul tau plac la aceasta conditie. Si nu voi putea fi decat in afara ta. Asa sunt peste tot. Si mai ales, pe dinauntru.
( am zambit dintre cearceafurile de dimineata )
- Uneori mi-ar fi mult mai simplu sa te stiu real, palpabil, limitat. As putea sti ce esti.
- Stii tot timpul. Totul. Atat cat esti interesata sa aflii.
Imi vine din nou greu sa las lumea sa ma surprinda. Ma duc sa imi pun capul pe perna. In noaptea asta astept sa visez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu