Experientele din ziua de astazi s-au concretizat brusc intr-o imagine simpla. Un om isi trage un glonte in tampla. Cade lasand o pata pe perete si liniste. A se interpreta imaginea nu in sensul suicidului, ci in sensul linistii care urmeaza unui zgomot puternic. As fi vorbit de o explozie nucleara, insa gestul glontelui tras in cap mi se pare mai sec. O tragedie colectiva mica, o tragedie individuala mare. Presiune mare aplicata rapid care se concretizeaza in murdarie si in tacere. Omul incepe sa semene cu o pasare care se zbate intr-o colivie pana se striveste de peretii ei. Cand ar fi atat de simplu sa stea cuminte si sa traiasca macar o vreme cu iluzia libertatii. Atat timp cat nu vrei sa le depasesti, limitele nu exista. Ele actioneaza ca restrictii numai in masura in care le atingi.
Fa-mi un ceas care sa isi invarta limbile invers.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu