Ziarul - "Intoarcerea" 20.06.2007

Cateva cuvinte, o suita de reprosuri si o discutie incheiata brutal. Eu mi-am jucat cartile la risc, si a iesit remiza. Plecam amandoi fara sa fi castigat niciunul lozul cel mare.

Si totusi, nu ma pot abtine sa nu surad gandindu-ma la simplitatea anumitor gesturi. Unii oameni iti amintesc ca poti simti mai mult. Altii iti ofera acele senzatii pur si simplu, fara alte legaturi care sa te impiedice in zbor. Mai putina drama, mai putina constiinta, mai putin zbucium. O doza imensa de sinceritate infantila. Un "hai sa discutam despre visele noastre ca si cum le vom implini", in loc de "visele sunt facute sa fie intangibile" care apasa greu pe umerii nostrii. Un "vom face" in loc de "ar fi frumos sa facem", o certitudine in loc de o promisiune.

M-am saturat de suflete in care se patrunde greu, ca prin ziduri pe care trebuie sa le darami cu mainile goale.

Niciun raspuns in linistea din jur. Isi strange paltonul pe langa el, si lasa tigara sa ii scape printre buze pe jos. O priveste tacut, apoi o stinge cu talpa si paseste incet pe alee. E dimineata devreme, e iarna, si frigul matinal a inghetat pe jos ploile reci de peste noapte. Ii iese abur pe nari si printre buze, isi simte ochii umezi si tamplele fierbinti. Nu are niciun gand, doar o stare care curge peste oras si peste el incleind traficul. Mai e drum lung pana acasa, si gandurile despre ea contrasteaza puternic cu imaginea strazii. Atat de puternic incat ii pare o lume ireala.