Acum cateva zile aveam intiparita in ganduri fraza "Mi-am lasat sufletul in urma." si ma tot intrebam ce inseamna. Astazi am raspuns ca sunt fericita la intrebarea "Ce mai faci ?". E noua mea ocupatie, se pare, sa fiu fericita, e o munca destul de grea. Toate sentimentele se plateau cu asteptarea implinita a cate unui element. Acum cer mai putin si astept mai putin. E un fel de recunostinta pentru tot ceea ce vine frumos de la cei din jur.
"Nimic nu e pe gratis, domnisoara. Numai unele elemente sunt mai ieftine."
" Nu intentionez sa cumpar nimic."
Imi scot sufletul ca dupa razboi, sa isi etaleze toate cicatricile. Sunt prostii, julituri in genunchi, ca atunci cand eram copii, stiu, insa par infricosatoare acum. Totusi nu il impiedica sa mearga. Ma urmareste din spate, vine dupa mine ca o umbra, lipit de talpile mele si de perete. Se misca in acelasi fel cu mine din complicitate. Avem un fel de prietenie aparte, eu primesc loviturile si el le simte.
Spuneai ca nu stii sa formulezi in asa fel incat sa scriu eu aici cuvintele tale. Ceea ce trebuie sa aud se simte fara formulari potrivite. Nici eu nu stiu sa iti explic anumite lucruri, astfel incat sa le intelegi asa cum trebuie. Insa le stii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu