Ma surprinde generatia din care fac parte. Ca sa formulez mai bine, generatia mea nu inceteaza sa ma uimeasca. Cu prinde mai multe categorii de "a fi pe val" printre care se numara "jmecherii", "aia tari de tot" si... nu imi aduc aminte apelativul totusi avea de a face cu cat de anosti sunt. Din fericire, fac parte din ultima categorie. Spun asta pentru ca eram pe punctul de a ma podidi plansul pentru ca eu "nu stiu sa ma distrez". Poate dintr-o lipsa de incredere in sine pe care o recunosc si o asum, am primit acest repros din plin de la multi amici, fie ei apropiati, fie nu. Pentru ca imi asum libertatea de a nu ma simti in largul meu in compania anumitor oameni, pentru ca nu fac gesturi marlanesti in public doar ca sa distrez o gasca de amici ( cu o inteligenta mai indoielnica decat a mea ) si pentru ca imi permit sa nu pun, sau sa nu respect pariuri avand pedepse ridicole. Cu alte cuvinte, pentru ca nu ma expun dezaprobarii, judecatii si dispretului amuzat al celorlalti ( cu relativ mai multa minte decat mine ). Se numeste simtul ridicolului si poate ar trebui sa fie exersat inainte de a fi intarcati si trimisi in lume ( preferabil la sapte ani ). Celor care ma acuza de mizantropie si de lasitate, le pot spune simplu ca nu e vorba nici de una, nici de cealalta. E dreptul exercitat de a refuza o conduita. Daca asta inseamna sa stii sa "iti traiesti viata" te asigur ca este dincolo de asta o lume la care nu ai sa casti ochii prea curand, si ca ratezi lucruri mult mai importante decat propriul buric in care iti place sa te scobesti atat de des in timpul liber.
Acest material este fictional orice asemanare cu personaje sau fapte reale este intamplatoare.
Tot ceea ce porneste din analiza interioara are fundament mai durabil decat orice incercare de imitare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Sint exagerat de de acord cu tine, mai ales ca fac si eu parte din categoria celor anosti, uncool, plicticosi, de care am incercat sa ma desprind vo 25 de ani si am esuat lamentabil, de multe ori devenind ridicol(a) in ochii tuturor categoriilor pe care le-ai enumerat. Sper ca, asa cum reiese din postarea ta, tu ai reuit sa te opresti mai devreme.
Pe de alta parte, trebuie sa recunosti ca scobitul in buric este funny din cind in cind, ca mod de a te detasa de prezent si de a evada in lumea imaginara a ....propriului buric. Stiu ca intelegi la ce ma refer. Mai devreme sau mai tirziu, cu totii ajungem sa practicam activitatea asta, buriceala fiind insotita de o carte, un aparat foto, o foaie goala de hirtie si un pix, o mitza, o perna si patura preferata, telecomanda de la televizor, adidasii prafuiti pe care ii scoatem la plimbare mult prea rar...Cred ca secretul este insa sa reusesti sa gasesti parteneri comaptibili cu buriceala ta. Aici isi au originea si marile prietenii, dar si marile deceptii
Trimiteți un comentariu