Cred ca iti trebuie mult curaj sa recunosti ca nu esti mai mult decat un simplu om; ca, pana la urma, in statutul tau de om nu esti cu nimic mai special decat altii.
Am intalnit o replica intr-un film "Don't worry about death. Death will find a way. Life is what you should worry about." si ma gandeam ca pana la urma viata gaseste o modalitate de a ne surprinde placut, pentru ca se intampla rar si nesigur, pentru ca e fragila si are limitari, pentru simplul fapt ca viata se intampla aleatoriu. Tot ceea ce este inainte si dupa aceasta exista sigur, se intampla tuturor, surpriza cea mare constand in faptul ca nu stim ce anume este.
Acum cateva zile, la balconul de la etajul doi al Facultatii din Iasi s-a prabusit o pasare, cu gatul frant probabil de iluzia unui cer reflectat senin acolo. M-am dus singura, sa fumez, ca de obicei. Era ceva in tacerea aceea care m-a facut sa ma simt umila. Umila fata de orbirea aceea fugara care nu mi se mai intampla atunci cand sunt pusa in fata a ceva ce mi-am dorit mult si care mi se arata sub forma unei iluzii optice; nu e vorba de urmarea iluziilor fatale, ci de curajul de a crede in ele, macar o vreme. Probabil ca de asta m-am straduit atat de mult sa imi demonstrez ca pot sa mai cred in iluzia unei iubiri care sa dureze la nesfarsit si a unui deznodamant frumos al intregii mele peregrinari sociale in cautarea unui fictiv sentiment de fericire.
Suntem sclavii pripriilor emotii si victimele propriei ratiuni.
Si melodia asta, care insumeaza, cred, in primele versuri, povesti intregi, care a fost prolog candva unei povesti intregi de dragoste in scrisori, care imi aminteste de toti cei pe care i-am iubit in scris, si de teiul care infloreste acusi cu mirosul lui de ceai in soarele incins de amiaza, si sub ploaie, florile de tei pe care le-am pus in plic anul trecut, impreuna cu tot ce purtam in suflet, aceleasi flori care parfumau demult noaptea prin geamul deschis de la dormitor prin care se vedeau stelele cand era senin. Un vis perpetuu, leganat de toate naivitatile care imi permiteau sa zambesc mereu si sa astept cu nerabdare sa revad, sa imi fie dor si sa nu ma satur niciodata de acea prezenta. Probabil ca si dragostea tine de copilarie. Poate dragostea este o copilarie. Si probabil de aceea o regretam in toti anii maturitatii de care avem parte.
"Nights in white satin,
Never reaching the end,
Letters I've written,
Never meaning to send..."
Melodie atasata : Moody Blues - "Nights in white satin"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu