vineri, 18 aprilie 2008

Ziarul - "Naufragiu" 08.04.2008

Ma intreb daca atunci cand te analizezi cu luciditate si constati ca ai comportamentul unui nebun, gestul in sine anuleaza posibilitatea ca tu sa ai dreptate. Acest mic paradox ii impiedica probabil pe psihologi sa isi semneze singuri internarea la ospiciu, asa cum ma impiedica pe mine sa trag o concluzie in privinta integritatii mele psihice. Cred ca s-au ciocnit in mine niste contradictii, atat de puternic incat s-au anulat unele pe altele si au lasat un fel de gol linistit. Din multitudinea de idei care imi treceau cu brutalitate prin minte in fiecare moment, facand zgomote de neinteles, nu a ramas niciuna clara si puternica. Un suras amar mi se intindea pe buze gandindu-ma la toti cei care cauta un "scop mai inalt" existentei. Adevarul este ca nu cred ca ai cum sa gasesti asa ceva. Scopurile sunt cele mai meschine plasmuiri ale imaginatiei noastre.
Cred ca am devenit in mintea multora un fel de reprezentant al adolescentei prelungite, cu toate reactiile mele cu tendinte "anarhiste". Mi s-a spus ca tot ce scriu aici este un gest inutil, si probabil ca avea dreptate, nimeni nu are nevoie de "bajbaielile" altcuiva. Cred ca pe mama a dezamagit-o foarte mult lumea si se straduieste sa ne protejeze pregatindu-ne cu unele mai mari care pornesc din sufletul ei. Ei nu stiu sa ii intind mana, asa cum o fac pentru alti naufragiati. Nici nu as putea sa spun daca gesturile astea vin din dragoste, sau din altceva din sufletul meu ce nu stiu sa numesc acum.

Niciun comentariu: