Poate ca "acasa" este, de la o vreme, nu locul in care ai crescut, ci locul pe care il cauti, caruia i te integrezi, in care te inconjuri de ceea ce iti place. E datoria ta sa cauti acel "acasa", sa il gasesti, sa te intorci la el mereu.
Am gasit multe astfel de locuri, insa niciunul care sa imi apartina pe deplin si am plecat mai departe cu senzatia ca las in urma ceea ce ar putea sa fi fost acel spatiu magic care este conceput dupa marimea si forma mea. Poate ca nu exista un asemenea loc si trebuie sa te inghesui putin pana incapi cum trebuie in acea forma care iti este pusa la dispozitie, in acel caus de palme in care s-ar putea sa nu poti niciodata intra cu totul. Si de fiecare data cand plec sunt sfasiata intre incertitudinea existentei lui "acasa" si incertitudinea ca acel "acasa" pe care il parasesc este acela pe care il cautam. Ma intreb daca poti recunoaste fericirea atunci cand este atat de aproape de tine incat imaginea ei devine neclara.
Pe peron reusesc mereu sa fiu linistita, sub privirea protectoare a celor de care ma despart. Totusi, unele locuri sunt magice, acele camere in care odata intrat renunti la spatiu si la timp, poate renunti putin si la tine insuti si iti permiti doar sa fii, cu o simplitate care face totul sa para usor si frumos. Acele camere care seamana atat de bine cu ceea ce iti doresti de la "acasa" incat atunci cand le parasesti te simti smuls, ca din uterul mamei la nastere, expulzat si singur. A inceput totul intr-o gara, pe un peron catre "acasa" si s-a sfarsit ciclic de atatea ori. Sunt imprastiata, Doamne, imprastiata in toate colturile pamantului pe unde am umblat, in toate sufletele din care am facut parte. Si fiecare poarta cu el, in drumul sau, acea parte din mine, facandu-ma sa imi par mai straina. Lepadam fragmente din noi asa cum un copac isi leapada coaja ca sa ii poata creste miezul.
Am zambit frumos, cu constiinta faptului ca, intr-un fel, sunt iubita, in timp ce usile s-au inchis si trenul s-a pus in miscare. Abia apoi am constientizat ca, intr-un fel, probabil ca iubesc si eu. Si cand trenul era departe am oftat privindu-te cum imi zambeai frumos de pe peron.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu