M-am aşezat pe marginea ferestrei cu privirea afară. Ţigara îmi fumega în mână; mai trăgeam din când în când din ea cu sete, având satisfacţia că mi-am terminat treaba pentru Verificarea asta. Nu mă puteam abţine să nu zâmbesc. Pentru prima dată am avut certitudinea că nu mă văd făcând altă meserie de acum încolo, că mi-am ales facultatea pe care trebuia să mi-o aleg, că îmi place ceea ce fac şi că sunt mulţumită de proiectele mele. Mi-a trebuit aproape un an ca să pricep asta, un an de frustrări şi de "nu sunt făcută pentru asta". Astăzi am lăsat nemulţumirile şi temerile la o parte şi am desenat fără inhibiţii. M-am simţit fericită. [ Se pare că încurajată puţin pot face lucruri frumoase. ]
Şi momentul acela la fereastră a completat imaginea în care vroiam să mă încadrez. Poate şi asta a contribuit la sentimentul acesta de apartenenţă, de "aici trebuie să mă aflu" pe care îl trăiesc acum în legătură cu facultatea asta. Cu părul strâns, mâinile murdare de creion grafit şi de tuş, îmbrăcată cu o cămaşă bărbătească mult prea mare, cu mânecile suflecate, cu blugii atârnând peste adidaşi şi cu ţigara în mână în aerul de seară. Pentru mine, asta este suma tuturor caracteristicilor fizice ale unui artist grafician ( de orice fel ), aspectul general boem, iar asta este imaginea pe care mi-am asumat-o mereu. Nu mai aştept pe nimeni. [ Pentru că ştiu că va veni în calea mea şi cine trebuie ca să întregească tabloul. Până soseşte trenul din care să coboare el în viaţa mea, am aici tot ce îmi trebuie. Şi sunt recunoscătoare pentru asta. ].
Trebuie să nu uit starea asta, să nu uit să respir cum o fac acum, într-adevăr, si poate pentru prima dată.
Melodia atasata - Midge Ure - Breathe
Cantecul asta ma face sa ma gandesc la zbor. Si zborul este suma tuturor fericirilor umane.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu