Ma simt batrana. Poate ca pentru ca am crescut printre oameni mari am fost batrana mereu, si starea aceea de "copilarie" s-a manifestat doar prin naivitate si inocenta. Nu am stiut prea multe jocuri niciodata, si acum, putinele pe care le mai tin minte le folosesc ca si arme. Probabil ca eu trebuie sa merg invers, sa imi parcurg drumul initiatic pe dos, si sa ma intorc la o stare mult mai greu de gasit decat cea de adult. Din copil devii in mod natural adult cand iti lepezi entuziasmul si naivitatea cu toate jocurile specifice perioadei acesteia din viata; in sens invers trebuie sa lepezi toate cunostintele si obiceiurile, tiparele si prejudecatile, ideile si dorintele, sa accepti orice rol ti se ofera, sa fii oricine, nu numai acel restrictiv "eu". Redevii un proces, nu o finalitate. Renunti la limite. Te intorci la starea originara de simplitate. Forma inseamna margine. Lipsa de forma inseamna libertate.
Imi place uneori sa ma intind undeva pe jos si sa imi imaginez ca tot pamantul e deasupra mea. Ca risc sa cad de pe pamant in cer, de pe podea pe tavan. De cateva ori am reusit sa cred ca este asa, si sa mi se para ca am sa ma desprind, ca zborul este o cadere de alt fel, ca poti sa cazi in sus, si tot cadere ar fi, poate infinita.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu