miercuri, 20 august 2008

Ziarul - "Dogme" 13.07.2008

Cred ca zilele astea au fost frumoase. Cred, nu stiu sigur. Uneori alternez intre disperarea dezastruoasa legata de pierderi si de reiterari ale pierderilor, si fericirea clipelor frumoase. Au fost zile presarate sporadic cu dragoste, asezonate cu depresii si condimentate din gros cu sentimentul de esec. Insa totul a culminat astazi, in aer, la cateva zeci de metri, poate sute, in aer, cu o centura de siguranta pe care nu as fi stiut sa o desfac si cu o parasuta atat de grea incat cred ca in conditiile in care nu stiam sa umblu cu ea nu m-ar fi ajutat decat sa cad mai repede. Imi venea sa tip, insa am reusit sa ma stapanesc, cumva. De sus, totul se vede mic, tot orasul, ca o macheta marunta la picioarele mele; totul ca sa imi aminteasca pana la urma ca vazut din anumite unghiuri orice lucru poate fi foarte marunt. In minutele acelea de zbor cu planorul cred ca am simtit puternica groaza de cadere, intr-un amestec delicios cu fericirea de a te desprinde de sol. Groaza de esec. Curajul de a zbura. Curajul de a te desprinde. Curajul de a fi intr-un loc de unde poti privi totul. Curajul de a vedea lucrurile ca fiind mici. Liniste.
Amuzant cum gasesc eu un inteles spiritual tuturor intamplarilor acestora. Daca le-as lasa goale de sens ar fi inutile, cred. Incerc sa invat, sa cunosc. Incerc sa cred in unii oameni si in capacitatea lor de a sti mai bine decat mine. Ma incapatanez sa cred in umanitatea lor. Ma incapatanez uneori sa cred in sinceritatea lor si in faptul ca unele cuvinte nu sunt aruncate la intamplare. Ma incapatanez sa vad in ei altceva decat indiferenta si sa cred ca toate gesturile au un scop. Incerc sa cred ca e ceva de invatat din fiecare lovitura, si ma straduiesc sa gasesc lectia in haosul ramas in urma. Pentru ca nu vreau sa las totul sa curga pe langa mine. Oamenii sunt ca niste site. Marunte sau mari, cern si pastreaza unele lucruri. Bucatelele de aur sunt marunte ca firul de nisip. Odata cu lucrurile marunte pe care le scapi, scapi si acele lucruri frumoase sau valoroase. Acelea pe care ai fi vrut cu adevarat sa le culegi.



Poate ca pana la urma sunt un om superficial. Tocit. Uzat sufleteste. Lipsit de precizie. Poate ca toate astea se traduc in tendinta de a eticheta oamenii din jur. Este un mod superficial de a privi lucrurile. Insa nu se intampla mereu sa fac asta. Uneori am curiozitatea sa aflu mai multe, puterea sa cred in ceilalti si consecventa in a sapa mai adanc in oameni. Cum fac cu cei care primesc textele acestea. Ma straduiesc sa cred in ei.

Niciun comentariu: