marți, 4 noiembrie 2008

Ziarul - "Oglinzi" 23.10.2008

Tine ciocanul in mana si priveste suprafata linistita a sticlei. Intinsa pe masa, oglinda reflecta tavanul alb si inca ceva, aproape ininteligibil. Se apleaca deasupra ei si se priveste fugar, apoi copilul izbeste cu putere. Cioburile sar in toate directiile. Dupa cateva fractiuni de secunda izbiturile incep sa se repete tot mai des, pana cand pe masa raman doar cioburi mici, inegale, crapate. Se priveste din nou, cu seriozitate, in ele. Oglinda reflecta un chip spart, distorsionat, repetat decalat in nenumarate pozitii. Se spune ca oglinzile reflecta sufletul si ca, datorita acestei capacitati, ti-l pot retine. Stie asta de mult timp. Candva, intr-o camera de spital s-a privit noaptea in oglinda cand isi spala mainile. Cineva i-a soptit atunci ca noaptea, oglinzile sunt periculoase; iti pot fura sufletul si te poti pierde in ele. Nu era nimeni care sa il insoteasca. Acum se priveste si, ca inainte, isi gaseste imaginea ininteligibila. Ia cioburile si le lipeste pana formeaza o masca. "Acest suflet spart va reflecta lumea." isi spune, si isi aseaza masca pe fata.


De atunci ma plimb printre oameni. Unii se apropie sa se priveasca. Se simt atrasi de imaginea reflectata faramitat. Alteori, privesc halucinati hidosenia propriului chip spart in zeci de bucati. Ma privesc de parca ar putea invata de la mine ceva despre ei insisi; insa eu nu le pot spune nimic nici macar despre mine. Pesemne incearca sa gaseasca in acele fragmente o reflexie curata a propriilor bucati de suflet. Cateodata, trec pe langa fara sa priveasca - reflexia propriului chip nu le spune nimic. Nimeni nu a intrebat vreodata ce se afla sub masca.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Fetita, mi-am dat seama de un lucru interesant... Cred ca ai fost in clasa cu doi baietei care sunt frati ai unor fost colegi de-ai mei de scoala primara+gimnaziu!

Sebastian Lupu (fratele lui Maxim - primul meu coleg de banca, ever) si Sabin Olteanu (fratele lui Victor - primul meu boyfriend ever!)

We all shared the same teacher...